psiholog Alessandra

    Gemeș-Barbu

Devine tot mai limpede că trăim vremuri în care granița dintre real și artificial nu mai este ușor de deslușit.

Am întrebat inteligența artificială cum să deosebim o imagine creată de ea de una reală. ChatGBT mi-a răspuns: „Caută imperfecțiunea. Uită-te atent la detalii. Mâinile, degetele, ochii și fundalul sunt locurile unde încă greșesc. De multe ori, desenez degete prea lungi, prea multe sau într-o poziție nenaturală; ochi care nu privesc în aceeași direcție sau par goi; zâmbete care sunt perfecte, dinți identici, piele fără nicio imperfecțiune. Fundalurile trădează și ele: obiecte deformate, texte care nu au sens, decoruri care par prea frumoase, curate. Realitatea are întotdeauna imperfecțiuni mici, neintenționate, emoție spontană. Eu le pot imita, dar nu le pot înțelege.
Tot ce creez este intenționat. Perfect. Curat. Mort.”

Tot mai des, privim imagini care par desprinse din viața reală – o bătrână cu mâinile împreunate în fața unei ferestre, un copil zâmbind pe un câmp, un tată care-și ține fiul de mână într-o gară pustie – și le credem fără să clipim, convinși că în spatele lor se află o poveste adevărată. Dar tocmai aceasta este capcana: am ajuns într-un punct în care ochiul nu mai reușește să distingă între ceea ce a fost fotografiat și ceea ce a fost inventat. Inteligența artificială construiește imagini care ne par familiare, profunde, emoționante – însă nimeni nu a trăit cu adevărat ceea ce vedem.

Nu mai știm ce este real. Nu mai știm dacă lacrima din colțul ochiului a existat vreodată sau dacă a fost adăugată pentru a ne mișca exact atât cât este nevoie, cât să distribuim, să comentăm, să ne implicăm emoțional într-o iluzie perfect regizată.

Ceea ce vedem acum nu mai este un fenomen limitat la persoanele nefamiliarizate cu tehnologia – imaginile create de AI păcălesc tot mai des și adulții care cred despre sine că „nu pot fi manipulați”, tocmai pentru că impactul nu vine prin logică, ci prin emoție.

Avem nevoie, poate mai mult decât oricând, de luciditate și răbdare. De privire critică, dar și de o înțelepciune afectivă – aceea care ne ajută să simțim fără să ne lăsăm conduși orbește de ceea ce pare, dar nu este.

Nu imaginea este periculoasă în sine, ci felul în care ne grăbim să credem în povestea pe care o construim noi înșine în jurul ei.

Psiholog Alessandra Gemeș

psiholog Alessandra Gemeș

Psihologie Urbană®